Opțiuni de tratament

Tratament neurochirurgical
Tratament chirurgical
După îngrijire
Tratament neurochirurgical
  • Tratament cu injecţii intralezionale

     Tratamentul cu injecții intralezionale este o abordare neurochirurgicală, care utilizează administrarea directă a enzimelor în cordonul fibros. A doua zi după injecție medicul îndreaptă degetul și prin aceasta cordonul fibros se întrerupe. În unele cazuri cordonul crapă singur, deci nu este necesară întinderea cordonului.

     Acest tratament nu necesită spitalizare, nici nu aveți nevoie de anestezie din cauza injecției, cu toate că pe parcursul întinderii degetului se pot utiliza anestetice locale.

    Imaginea tabloului clinic: 

    Un studiu clinic a demonstrat că tratamentul de injectare intralezională reduce gradul de contractură la 5 sau și mai puține grade (aproximativ 30 de zile după ultima injecție în articulația respectivă) la 64 % din 204 pacienți, iar cel de-al doilea studiu mai mic a adus rezultatul de 44,4 % la 45 de pacienți. 23,24

    Procentul mediu al pacienților al căror boală a revenit la starea inițială după 5 ani a fost de 46,7%. 22

    Cele mai frecvent raportate reacții adverse în studiile clinice ale terapiei de injectare intralezională sunt contuziile locale, durere în locul administrării injecției, vânătăi minore, mâncărime, edem temporar și durere. Reacțiile în locul administrării injecției au fost foarte frecvente, au apărut la marea majoritate a pacienților, au fost de grad ușor sau mediu și de obicei au dispărut după 1 - 2 săptămâni de la administrarea injecției. 22

  • Fasciotomia percutanată cu ac

    Chirurgul pe parcursul acestei proceduri taie cu acul cordonul fibros. Acul se introduce în palmă sau în degete și se utilizează pentru tăierea (secționarea) cordonului fibros în palmă. Cordonul fibros se taie printr-o mișcare de pilă a acului. Această mișcare se repetă de câteva ori. Scopul este întreruperea cordonului fibros pentru a se putea întinde degetul. Această intervenție se efectuează de obicei cu anestezie locală în cadrul chirurgiei de o zi sau ambulatoriu, fără necesitatea spitalizării.

    Imaginea tabloului clinic: 

    Fasciotomia percutanată cu ac demonstrează o îmbunătățire medie a contracturi de 77 % la 52 de pacienți după doar o săptămână.

    Rata procentuală medie a pacienților la care boala a revenit la starea inițială după 3 - 5 ani a fost de 58 % până la 85 %, în funcție de datele publicate.

    În studiul la care au participat 138 de pacienți cel mai frecvent prezente efecte negative au fost: deteriorarea pielii (16 %), deteriorarea nervilor (2 %) și infecții locale (2 %).

  • Radioterapie

    Acest tratament se utilizează de obicei la pacienții care se află în stadiul timpuriul al bolii. Obiectivul principal este de a preveni sau cel puțin de a prelungi perioada până la intervenția chirurgicală. Mâna afectată se poziționează sub RTG sau sub un fascicul de electroni și în locul afectat din palmă se aplică radiațiile. Aceasta se repetă câteva zile consecutiv.

    Imaginea tabloului clinic: 

    În cadrul unui studiu de 5 ani, efectuat pe 57 de pacienți tratați cu radioterapie - „ortho voltage”, 44 de pacienți (77 %) nu au avut după tratament nicio progresie a bolii Dupuytren.

    Din efectele negative au făcut parte: înroșirea sau uscarea pielii (76 de locuri), înroșire întinsă și inflamarea pielii (12 locuri) și decojirea uscată (10 locuri) sau umedă (3 locuri) a pielii.

Tratament chirurgical

În funcție de felul intervenției tratamentul chirurgical se aplică cu anestezie locală sau totală și aceasta în baza chirurgiei de o zi sau ambulatoriu, în unele cazuri nu este necesară nici spitalizarea.

  • Fasciectomie

    Această posibilitate medicală constă în intervenția chirurgicală, prin care se îndepărtează tot cordonul fibros (în locul tăierii acestuia).

    Fascia poate fi îndepărtată în trei modalități​

    • Fasciectomia limitată, când țesutul afectat (cordonul fibros) se îndepărtează, apoi se coase rana și se acoperă cu pansament steril.
    • Fasciectomie radicală, când se îndepărtează tot țesutul conjunctiv, apoi se coase rana și se acoperă cu pansament steril.
    • Dermofasciectomie: tot țesutul conjunctiv (inclusiv pielea) se îndepărtează și pielea se închide cu o grefă de piele.
    Imaginea tabloului clinic: 

    În rezumatul a 48 studii clinice a existat o îmbunătățire adecvată (medie) al unghiului contracturii în volumul de la 58 % până la 79 %. 4 Raportul procentual mediu al pacienților a căror boală a revenit la stadiul inițial după 4 ani a fost 39 %. 4 În medie 24 de pacienți au avut efecte negative, cele mai frecvente fiind: o întrerupere temporară a funcțiilor neurologice (22 %), durere (20 %), rănirea nervului (8,6 %) și rănire a arterelor (5,5 %). 4

  • Fasciotomie

    Pe parcursul intervenției pe mână se execută o tăietură chirurgicală (incizie). Apoi chirurgul cu ajutorul bisturiului taie cordonul fibros. Apoi rana se coase și se acoperă cu pansament steril. Această intervenție se efectuează de regulă cu anestezie locală în cadrul chirurgiei de o zi sau ambulatoriu, fără necesitatea de spitalizare.

    Imaginea tabloului clinic: 

    În rezumatul a 48 studii clinice a existat o îmbunătățire adecvată (medie) al unghiului contracturii în volumul de la 48 % până la 88 %.

    Raportul procentual mediu al pacienților la care boala a revenit la stadiul inițial după 4 ani a fost de 62 %.

    În medie 20 % dintre pacienți au avut efecte negative, iar cele mai frecvente au fost: complicații cutanate (9 %), o întrerupere temporară a funcțiilor neurologice (3 %), durere (2,9 %), rănirea nervului (2,3 %).

Îngrijirea chirurgicală se recomandă la pacienții cu limitare funcțională și o contractură a articulației metacarpofalangiale mai mare de 30 de grade. 1,19. Cercetările au demonstrat că intervenția chirurgicală pentru tratarea contracturii Dupuytren atinge un grad ridicat de corecție plină sau aproape plină la 75 % de pacienți, dar are incidență ridicată (46 %) de complicații, pe care le acuză pacienții după intervenție. 21
 

Toate modalitățile de tratament au un grad diferit de succes și efecte negative. Fiecare persoană cu contractura Dupuytren trebuie să fie examinată individual și tratamentul trebuie discutat cu un medic. Medicul Dvs. vă va oferi alte informații și sfaturi referitoare la cea mai oportună modalitate de tratament pentru Dvs.

După îngrijire

Pentru contractura Dupuytren nu există nicun tratament cauzal, care ar putea să elimine cauza acestei boli. Contractura Dupuytren se poate întoarce și poate necesita un alt tratament simptomatic, prin care pot fi îndepărtate simptomele bolii. În prezent nu se poate stabili cu precizie cât va dura, până când contractura va apărea din nou, pentru că aceasta va depinde de o multitudine de factori, inclusiv de împrejurările personale ale persoanei respective, stadiul și gravitatea bolii, dacă persoana respectivă a avut deja și în trecut contractura Dupuytren tratată și de răspunsul la tratament.

Dacă boala Dvs. recidivează, medicul Dvs. vă va oferi alte informații și sfaturi referitoare la cea mai oportună modalitate de tratament pentru Dvs.
 

Contactați un specialist

Zdroje

  1. Townley WA et al. BMJ. 2006;332:397-400
  2. Bayat A and McGrouther DA. Ann R Coll Surg Engl. 2006; 88:3-8
  3. Gudmundsen KG et al. J Clin Epidemiol. 2000;291-296
  4. Crean SM et al. J Hand Surg 2011;36E(5) 396–407
  5. Garcia-Guixé E, Fontaine V, Baxarias J, et al. Estudio antropológico, paleopatológico y radiológico de las momias localizadas en el almacen número 4 de la casa americana (el Asasif, Luxor, Egypt): proyecto monthemhat 2009. Available from: www.hottopos.com/rih20/garciaguixe.pdf Last accessed  04.09.14
  6. Flatt AE. BUMC PROCEEDINGS 2001; 14: 378-84
  7. Thurson A. J Bone Joint Surg 2003;85-B:469-77
  8. Thurston A. Dupuytren's disease or Cooper's contracture?: Kenneth Fitzpatrick Russell Memorial Lecture. ANZJ Surg 2003; 73(7): 529-35 
  9. Wilbrand, S. 2002. Dupuytren's contracture – features and consequences. Ada Universitatis Upsaliensis. Comprehensive Summaries of Uppsala Dissertations from the Faculty of Medicine 1130. 53 pp. Uppsala. ISBN 91-554-5262-0.
  10. Leclerq C(2000): Epidemiology. In Tubiana R, Leclerq C, Hurst LC. Dupuytren´s disease 53-58. Informa healthcare.
  11. Ling RS. J bone Joint Surg Br 1963;45:709-18
  12. Noble J, et al. J Bone Joint Surg 1984; 66: 322-5
  13. Hart MG and Hooper G. Postgrad Med J 2005; 81: 425-428
  14. Arkkila PE, et al. J Reumato. 1997; 24: 153-9
  15. Lund M. Acta Psychiatry Neuro/1941; 16: 465-92
  16. Geoghegan JM, et al. J Hand Surg Br 2004; 29: 423-6
  17. Arafa M, et al. J Hand Surg Br 1992; 17: 221-4
  18. Trojian TH and Chu SM. Am Fam Physician 2007; 76: 86-9
  19. Rayan GM. J Bone Joint Surg 2007; 89: 189-198
  20. Armstrong et al. J Bone Joint Surg [Br] 2000;82-B:90-4.
  21. Dias J, Braybrooke J. J Hand Surg 2006; 31(5): 514-521
  22. Summary of Product Characteristics July 2014 - názov produktu a SPC je určené iba osobám oprávneným predpisovať lieky a osobám oprávneným vydávať lieky a je dostupný na vyžiadanie u sponzora stránky
  23. Hurst LC et al. NEJM 2009; 361: 968-79
  24. Gilpin D et al. J Hand Surg. 2010;35A:2027–2038
  25. Diaz et al. Hand Clin. 2014; 33-38
  26. van Rijssen AL and Werker PMN. J Hand Surg Br2006; 31(5):498-501
  27. Foucher G et al. J Hand Surg 2003, 28B (5): 427-431
  28. van Rijssen AL et al. Plast Reconstr Surg 2012; 129(2): 469-477
  29. Badois FJ et al. Rev Rhum Ed Fr. 1993 30; 60(11): 808-13
  30. NICE guidelines. Radiation therapy for early Dupuytren's disease. November 2010
  31. Keilholz L et al. Int J Radiat Onco, Bio, Phys 1996; 36(4): 891-897
  32. Seegenschmiedt MH et al. Int J Radiat Onco, Bio, Phys 2001; 49(3): 785-798
  33. Rayan et al. Hand Clinics. 1999; 15(1):87-96